duminică, 12 noiembrie 2017

Trotinete monkey board

Trotinete monkey board

Sacul mosului e plin de cadouri si cum spune o vorba veche romaneasca ca: " Omul gospodar isi face iarna car si vara sanie", asa si cu darurile pe care le face mosul copiilor! Si, cum sa nu-mi amintesc de prima mea bicicleta, de fapt tricicleta, ca doar am primit-o de la ai mei. Cred ca eram pe la sfarsitul clasei a doua, sper sa nu gresesc Recunosc ca imi era teama de ea, asa un pic si tot cu trotineta ma plimbam, dar eram in culmea fericirii.

Au fost multe saptamanii in care i-am batut pe ai mei la cap sa-mi ia o bicicleta si intr-un final am primit-o.

Era foarte frumoasa si eram asa de mandru de ea si cu ea. Tin minte si acum ca era galbena…Eiii, in ziua de azi, modelele de biciclete, triciclete sau trotinete electrice, pe care le vad acum, is evoluate. Tin pasul cu tehnologia. Pe vremea mea era ca o jucarie, un obiect asa cu care ma distram. Cu siguranta, ca imi amintesc si de primele cazaturi. Pai, ce se uita!:) Nici vorba!
Va spuneam la inceput vorba aceea cu vara- sanie si iarna car. Pai, e perfect adevarata. La mine asa s-a intamplat. Bine, a fost din sacul mosului...si banii parintilor!!! Pai, de unde sa aiba mosul atatia bani?:)
Dar, lasand gluma la o parte bicicletele, tricicletele, trotinetele electricesau un penny board, se cumpara iarna cand sezonul de pedalat intra in pauza.
Acum fac asa o paranteza! In luna noiembrie am mers la Bucuresti cu treburi. La capitala, aglomeratie mare.
Cand am vazut (si stiam) cat timp pierzi cu mijloacele de transport in comun, cu taxiurile( daca te "miroase taximetristul ca vii din provincie, te duce pe ocolite la destinatie), mi-am dat seama cat de necesara iar fi unui bucurestean, o bicla sau de ce nu, o trotineta electrica. Scapa de toata aglomeratia, din statiile de metrou sau de autobuz, nu se mai pune problema controalelor si, implicit, al amenzilor. In plus, face si miscare. Numai beneficii aduce. Si, inchei paranteza revenind la Amintirile mele.
Asadar, sunt posesor de bicla din copilarie si asta-i fericire maxima, in ceea ce ma priveste. Dar, odata cu aceasta fericire, plimbatul cu bicla vine la pachet si cu multe alte stari. Unele sunt de bine...altele sunt nervi si uneori chiar de frustrare si panica. Mi se pare laudabil ca, in ultima vreme bicicletele au inceput sa se integreze in peisajul multor localitati, dar ar fi admirabil, daca acest mijloc de transport, ar fi privit cu ochi mai buni si ar exista chiar o "cultura" a mersului pe bicla, de la varste foarte mici.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu